Coventry, un oraș industrial situat în centrul Angliei, era la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial unul dintre cele mai mari centre din Marea Britanie, unde se produceau muniții de război; cei 320.000 de locuitori ai orașului se mândreau cu numărul mare de uzine producătoare de oțel, 25% din toate avioanele produse în timpul războiului fiind fabricate aici.
Istoricul Frederick Taylor considera, din această cauză, că orașul reprezenta „o țintă legitimă pentru bombardarea aeriană”.
În noaptea de 14 spre 15 noiembrie 1940, 449 de bombardiere ale Luftwaffe au aruncat peste 450 de tone de bombe explozive și incendiare asupra orașului; acesta a fost grav avariat, trei sferturi din centrul oraşului, inclusiv Catedrala Sf. Mihail, fiind complet distruse; au fost raportați 568 de morți și 723 răniți.
România este condusă de Guvernul României; nu există nicio altă instituție deasupra Guvernului, care să conducă România; Prim-Ministrul Guvernului este, fără echivoc, Conducătorul de facto, al României!
Nu Președintele este conducătorul Țării, ci Prim-Ministrul, acesta este sistemul politic din țara noastră; Președintele este doar un simplu decor, nu are nicio atribuție importantă pe timp de pace, nici măcar în domeniul politicii externe, care este făcută integral de Ministerul de Externe, adică de Guvern! Așa cere Constituția României, bună sau rea; eu spun că rea, dar asta e altă poveste.
Primăvara anului 2014, anul unor inundații catastrofale! Serbia, inclusiv capitala Belgrad, unul dintre cele mai mari și mai vechi orașe din sud-estul Europei, este grav afectată de precipitații abundente și creșteri semnificative ale nivelului râurilor, motiv pentru care cere ajutorul de urgență al României, pentru a-și salva Capitala; coada barajului de la Porțile de Fier se află dincolo de Belgrad, așa că nu ar exista nicio șansă ca acesta să nu fie înghițit de ape.
România este o țară cu peste 19 milioane de locuitori, dar o Națiune de 26 de milioane de români (pentru că numai Statul are granițe, nu și Națiunea); Serbia este o țară mică, cu doar 7 milioane de locuitori, care are nevoie stringentă de ajutorul vecinului mai mare, de la Răsărit.
Conducătorul de atunci al României, Prim-Ministrul Victor Ponta, trebuie să ia de urgență o hotărâre crucială, astfel că într-un miez de noapte, din luna mai, vineri spre sâmbătă, în timp ce toți ceilalți actuali zece candidați la Președinția României dormeau, visau, făceau dragoste, beau, dansau sau se uitau la vreun film, Victor Ponta punea în balanță elementele pro și contra ajutorului pentru statul vecin de la Dunăre și hotăra: România este un stat onorabil, România o să ajute Serbia, o să ajute un vecin aflat în fața unui pericol cu care nu s-a mai confruntat niciodată, în întreaga sa Istorie!
Datorită acestei hotărâri, Victor Ponta este acuzat acum, la peste un deceniu de la evenimentul de care au știut toți oamenii de stat de până acum, toți președinții de stat, șefi de instituții sau servicii secrete, procurori, magistrați, specialiști cu funcții în domeniul apelor, este acuzat acum de adversarii politici, de contracandidații săi la alegerile din 4 mai pentru funcția de Președinte al României, de anumite posturi de televiziune private, de Înaltă Trădare, de Trădare de Țară!!!
Relațiile dintre state se bazează exclusiv pe Interesul Național; nu există relații de prietenie între state, nu au existat și nu vor exista niciodată, există doar o competiție acerbă între ele, cu singurul scop de a avea cât mai multă putere, cât mai multă influență unul asupra celuilalt, există doar Sfântul Egoism al statelor, care guvernează relațiile internaționale!
Aceasta este realitatea pe care trebuie s-o acceptăm, acesta este realismul politic căruia i se subordonează viața popoarelor, viața națiunilor, întreaga viață a Planetei noastre!
Există, așa cum a menționat și Victor Ponta, afinități, simpatii reciproce între popoare, cum e și firesc; Românilor, de exemplu, le sunt mai apropiați spiritual, mai dragi, mai simpatici sârbii, cu muzica lor superbă, cu mâncarea lor gustoasă, decât, să zicem, locuitorii din Burkina Faso sau Coasta de Fildeș!
Dar relațiile interstatale sunt guvernate exclusiv de Interesul Național, deasupra căruia nu mai este nimic, nimic nu-l egalează măcar, în importanță, iar el se bazează pe menținerea intactă a doi piloni de bază: Onoarea și Puterea Militară.
Onoarea, pentru ca Statul respectiv să fie credibil în tot ceea ce promite că face, pentru că o Națiune care nu luptă pentru Onoarea sa, pentru Prestigiul său, nu merită numele de națiune, nu este nici măcar un popor, este doar o simplă populație, care poate oricând să dispară de pe fața pământului și Puterea Militară, pentru ca Statul respectiv să fie ascultat, respectat și temut, în vederea menținerii integrității lui teritoriale.
Prin decizia pe care a luat-o în acea noapte de mai, 2014, în condiții de maximă urgență, Victor Ponta a dovedit cu prisosință că poate conduce o Țară, că este un conducător adevărat, un adevărat bărbat de stat, pentru care nu există nimic mai important decât Interesul Național!
Păstrând proporțiile, principiul fiind însă același, așa cum Winston Churchill a trebuit să ia decizia urgentă și extrem de importantă, prin care a sacrificat un oraș întreg, Coventry și a riscat viețile a zeci de mii de compatrioți, numai pentru a păstra secretul capturării mașinii de criptare în comunicările Axei, celebra Enigma – doar copiii fiind evacuați sub pretextul taberelor de vacanță – decizie pusă în slujba scopului final, câștigarea războiului, victoria în fața celei mai formidabile armate, în fața celor mai buni soldați din lume, soldații germani, Victor Ponta, Conducător al Statului Român în anul 2014, a luat hotărârea de a sacrifica câteva sate românești, câteva terenuri agricole, de a risca distrugerea „coșmeliei” onorabilului poet Mircea Dinescu, cu scopul final de a pune o cărămidă la recâștigarea Onoarei României, pierdută în mod rușinos, în vara anului 1940, cel mai dezastruos an din istoria noastră, din cauza exclusivă a politicienilor români care conduceau atunci Țara!
Poate că prin această grea decizie Victor Ponta a salvat și viețile unor cetățeni sârbi, poate că prin această decizie a salvat de la distrugere o mare parte din avutul statului vecin; un lucru este însă cert, și anume că Victor Ponta, indiferent dacă o spune sau nu, din cauza pigmeilor politici care ar găsi o altă falsă cale de atac asupra lui, Victor Ponta, prin această grea decizie, a făcut un mare pas înspre refacerea Onoarei României!
Iar Onoarea României nu are preț, Onoarea României este vitală pentru existența ei ca Stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil!
Cu prilejul aniversării a 15 ani de la luptele din Dealul Spirii, în 1/13 septembrie 1863, Marele Domnitor Alexandru Ioan Cuza distribuia unităților militare noile drapele, având înscrisă pe ele deviza ”Honor et Patria”! Onoare și Patrie!
PS ”Mondscheinsonate” a fost numele dat de armata germană operațiunii de bombardament asupra orașului Coventry (oraș înfrățit după război cu Galați), pentru că în acea noapte a fost o minunată lună plină!
Sonata pentru pian nr. 14 de Ludwig van Beethoven, cunoscută mai bine sub numele de ”Sonata lunii” (“Mondscheinsonate“, “Clar de lună”), a fost denumită de fapt de Beethoven, “Sonata quasi una Fantasia”.
Beethoven a compus această sonată în 1801 și a dedicat-o elevei lui, Contesei Giulietta Guicciardi, de care era îndrăgostit; tânăra Giulietta, în vârstă de 18 ani, lua lecții de pian de la Ludwig van Beethoven, faimosul virtuoz din capitala europeană a muzicii, Viena. Blondă, frumoasă, de statură medie, cu înaltă educaţie, ea era fascinată de geniul lui înfocat, iar el era atras de dorința ei de a cunoaște, de candoarea și de personalitatea ei plină de viață. Astfel, ia naștere o dragoste unică, în care fiecare ascundea însă ceva – secrete scandaloase – care riscau să le distrugă iubirea.
Beethoven își transpune suferința în compoziția care avea să rămână în istorie drept ”Sonata lunii”, al cărei refren obsedant o va însoți pe Giulietta tot restul vieții.
În anul 1832, poetul german Ludwig Rellstab a întreprins o călătorie nocturnă pe lacul Vierwaldstättersee din Elveția, unde a comparat melodia acestei sonate cu lumina lunii reflectată pe lac. De atunci, piesa este cunoscută sub numele de „Sonata lunii“!
