În data de 19 august, la ora 9.31, deputatul Dan Tanasă, ales în Parlamentul României din partea partidului AUR (și) pentru admirabila lui capacitate de a mobiliza mulțimile în atingerea unor scopuri mărețe, posta pe Facebook: „Refuzaţi comanda dacă nu e livrată de un român. Nu mai încurajaţi importul de muncitori necalificaţi din Asia şi Africa. Treziţi-vă!”.
Dan Tanasă, poate că o să ne trezim, dar nu cred că acest lucru este neapărat în avantajul tău; deputatul AUR nu pare să priceapă că muncitorii asiatici nu au aterizat aici de capul lor, ci sunt rezultatul exclusiv al politicilor dezastruoase de care se face răspunzătoare clasa noastră politică — atât de la putere, cât și din opoziție, acolo unde Tanasă însuși veghează (vegetează).
Aurul, acest metal prețios care a fascinat omenirea încă din zorii civilizației, are o calitate esențială: nu ruginește, nu se degradează, nu se dizolvă, nu-și pierde strălucirea. Poți să-l îngropi în pământ, să-l supui focului, să-l lovești – rămâne același metal, nobil și incoruptibil; aurul adevărat rezistă timpului și încercărilor de tot felul.
Singură soluție care îl dizolvă se numește aqua regia (apa regală, numele provenind de la faptul că poate dizolva metalele nobile – platina etc.); aqua regia este o combinație specială de acid azotic și clorhidric, descoperită de alchimistul persano-arab Jabir Ibn Al-Hayyan, în secolul VIII d.Hr.
Există însă și aur fals – o imitație ieftină, care strălucește o vreme și apoi, la primul contact cu realitatea, își dă arama pe față. E metalul care păcălește ochiul neavizat, dar care nu are greutate, nu are consistență, nu are valoare, se dizolvă ușor; îl pui la încercare și se topește imediat, lăsând în urmă doar cenușă și dezamăgire.
Exact această diferență, dintre aurul autentic și aurul fals, contrafăcut, explică drama partidului AUR, pentru că între energia reală, curată a ideilor și a oamenilor care cred sincer în ele și impostura celor care le reprezintă se cască o prăpastie – iar de aici începe povestea unui AUR fals.
AUR a intrat în politica românească precum o furtună și a reușit ceea ce niciun partid nu a mai izbutit după 1989: să mobilizeze masele, să dea voce unei părți a societății ignorată și marginalizată, să vorbească deschis despre teme tabu pentru mainstream– naționalism, patriotism, suveranism, identitate națională, credință, familie tradițională, respectul pentru istorie, memoria eroilor – toate acestea au fost readuse în prim-plan prin AUR.
Aceasta este partea de aur autentic, de substanță, partea bună, incontestabilă, o energie socială reală, materia primă a renașterii, un capital simbolic pe care niciun alt partid nu a avut curajul să și-l asume la o asemenea intensitate; nimeni nu poate nega că partidul a umplut un gol în societatea românească, intrarea AUR în politica românească constituind un adevărat fenomen.
Însă exact aici apare drama, pentru că ceea ce ar fi putut deveni o forță de coagulare a societății, riscă să se transforme într-o caricatură și nu din cauza ideilor – multe sunt juste și rezonabile – ci din cauza oamenilor.
Ideile pot fi bune, programul poate fi atractiv, direcția poate fi corectă – dar dacă oamenii care le reprezintă și le promovează sunt mediocri, totul se prăbușește ca un castel din cărți de joc. Pentru că dincolo de idei, stă întotdeauna omul care le exprimă, iar aici AUR arată o fragilitate îngrijorătoare. Resursa umană este, fără îndoială, punctul nevralgic al AUR, cel mai mare dușman al său; exemplele abundă, dar cazul Dan Tanasă rămâne grăitor: o declarație hazardată, lipsită de responsabilitate a aruncat în ridicol un întreg partid.
Într-o țară în care competența și caracterul sunt deja bunuri rare, partidul care clamează autenticitatea și verticalitatea nu reușește să-și selecteze elitele; în loc de profesioniști, de oameni cu experiență administrativă sau cu anvergură intelectuală, AUR împinge în prim-plan figuri improvizate, incapabile să-și controleze discursul, să transmită credibilitate, să reziste la presiunea publică. Răul cel mai mare pentru AUR nu vine nici din „sistem”, nici din presă, nici din atacurile adversarilor și nici măcar de la Bruxelles, ci chiar din interiorul lui, din calitatea oamenilor săi, iar în politică nu există dușman mai perfid decât propria impostură.
Nu poți să construiești o alternativă autentică doar cu instinct, nerv și lozinci, e nevoie de profesioniști, de oameni care știu să articuleze un mesaj și să reziste la presiunea mediatică și politică. AUR are mii de simpatizanți inteligenți, curajoși, dedicați, dar, paradoxal, când vine vorba să pună oameni în față, să trimită lideri la televiziuni sau în Parlament, scoate la rampă fix ce are mai prost și atunci tot entuziasmul popular se topește în ridicol.
E ca și cum ai avea un zăcământ de aur de 24 de karate, dar în loc să-l pui pe piață sub forma unor bijuterii impecabile, îl topești în niște imitații ieftine, care la prima uzură își dau arama pe față. De aceea, AUR-ul, cu toate că are multe părți bune, riscă să devină în întregime un AUR fals.
Cazul Dan Tanasă este doar ultima mostră; declarația lui, în care s-a aruncat cu o nonșalanță iresponsabilă asupra unor teme sensibile, care a sunat ca o improvizație de bodegă, nu a făcut decât să confirme ceea ce mulți bănuiau: – lipsa de maturitate politică a oamenilor pe care partidul îi scoate în față. Nu e vorba doar de inadecvarea limbajului său de absența unui mesaj coerent, ci de incapacitatea de a înțelege ce înseamnă responsabilitatea publică. Când tu însuți îți pui piedică, de ce să te mai plângi de „sistem”? O afirmație hazardată, rostită cu nonșalanță, compromite imaginea întregului partid, are efectul unei grenade aruncate în propria tabără. Și atunci nu mai e nevoie de atacurile presei sau de criticile adversarilor politici – partidul se auto-sabotează, prin faptul că că își cultivă în interior exact acel tip de cadre care decredibilizează ideea de alternativă. În loc de oameni cu anvergură intelectuală și morală, apar figuri care își consumă energia în scandaluri sterile și în replici de mahala.
Cazul Tanasă este ilustrativ pentru adevărata criză a AUR; tânăra formațiune politică are toate premisele să fie un partid important, dar riscă să devină o colecție de improvizații efemere. Ideile rămân, dar oamenii trec și, prin calitatea lor precară, compromit chiar fundamentul proiectului.
Cel mai mare rău pentru AUR vine din interior, din lipsa unei elite proprii, din promovarea unor oameni nepotriviți, din autocomplacerea în improvizație și scandal, iar istoria e neiertătoare: partidele care au avut idei mari, dar oameni mici, au dispărut în neant.
Bineînțeles că ideal ar fi ca toți cei 6,5 milioane de români, marea majoritate supercalificați în domeniul lor, care au părasit țara din cauza politicienilor de la putere și din opoziție, să revină și să muncească în România, pentru înălțarea ei pe cele mai înalte culmi ale prosperității și civilizației.
Bineînțeles că toți cei aproape 200.000 de mii de asiatici ar trebui să plece în țările lor, deoarece e absolut normal ca ei să trăiască și să muncească printre semenii lor, iar noi nu suntem în niciun caz semenii lor. Dar asta, deputat AUR Dan Tanasă, nu se rezolvă cu lozinci sforăitoare, postate pe Facebook sau cu lene parlamentară!
AUR este paradoxal și cea mai mare speranță și cea mai mare dezamăgire a politicii românești contemporane. Dar după ce ridici cortina, începe tragedia, pentru că în loc de actori credibili, cu anvergură intelectuală și morală, vedem figuri mărunte, improvizate, fără școală politică, fără rafinament, fără măcar un minim instinct de autocontrol.
AUR ar fi putut deveni partidul unei renașteri naționale, în schimb, riscă să rămână doar o colecție de personaje pitorești, care se sabotează singure. De aici rezultă concluzia amară – cel mai mare rău pentru AUR nu vine din exterior, ci din interior; ideile sunt corecte în mare parte, energia populară există, dar oamenii care ar trebui să ducă acest proiect la maturitate se ridică rareori la înălțimea așteptărilor.
În politică, nu doar mesajul contează, ci și credibilitatea mesagerului; dacă cel care poartă stindardul se împiedică la primul pas, întreaga armată se clatină, dacă liderii secundari devin o sursă permanentă de ridicol, electoratul fidel se erodează.
AUR nu suferă din lipsă de cauze, ci din lipsă de oameni mari, iar dacă nu va înțelege acest adevăr și nu va investi în calitatea resursei umane, viitorul său este deja scris: un capital politic uriaș, irosit de propriile slăbiciuni.
Epilog personal
Aproape în fiecare zi îmi comand prin Glovo o ciorbă de la „Ciorbărie”; atât, doar o ciorbă – sunt excepționale!
Niciodată, dar niciodată, ciorba zilnică, care constituie de multe ori singura masă importantă pentru mine, nu mi-a fost adusă de un român; de fiecare dată s-a prezentat la mine un asiatic, un reprezentant al rasei galbene, rasă care, așa cum îmi povestea bunica maternă în urmă cu peste 50 de ani, va stăpâni odată Pământul.
Dan Tanasă, deputatul AUR din Parlamentul României, care nu a fost în stare să aducă în țară niciunul dintre cei peste 6,5 milioane de români care muncesc printre și pentru străini, Dan Tanasă, care nu are absolut nicio soluție prin care cei aproape 200.000 de asiatici care lucrează la noi în țară ar putea fi înlocuiți, Dan Tanasă, un onorabil demnitar al statului român, îmi cere mie, un cetățean obișnuit, să renunț la ciorba zilnică, pentru ca el să continue să se prefacă că își face datoria de membru al opoziției.
Fals, Dan Tanasă. AUR fals! Între ciorbă și declarațiile goale, lipsite de credibilitate pe care le faci, o să aleg întotdeauna ciorba de cartofi cu afumătură, preferata mea.
Desigur că în partidul AUR există și câteva excepții; una dintre ele, strălucitoare, reprezintă totodată și cultura frumosului din politica românească: Ramona-Ioana Bruynseels!
Cu experiența și discursul ei articulat, Ramona-Ioana Bruynseels, cu studii la Universitatea Harvard, Școala de Guvern John F. Kennedy, Universitatea din Montreal, cu Masterat în Administrație Publică arată că AUR poate promova și personalități de marcă; problema este că asemenea figuri sunt rare și rămân umbre în spatele unor voci stridente, lipsite de credibilitate.
Dacă partidul nu învață să-și multiplice excepțiile și să le transforme în regulă, viitorul său e deja compromis – un capital politic uriaș, irosit de propriile slăbiciuni.
AUR trebuie să devină mai mult decât un vehicul electoral; are nevoie de structură, disciplină și coerență internă, are nevoie să-și construiască o elită pe măsura capitalului popular autentic pe care îl are în prezent.
România are intelectuali, profesioniști, experți în diverse domenii care împărtășesc valorile patriotice; ei trebuie cooptați și puși în față, în locul improvizațiilor.
Dacă AUR nu înțelege că aurul adevărat se șlefuiește prin oameni de calitate, atunci viitorul său e pecetluit: de AUR și numai de AUR depinde dacă va rămâne în istorie ca o șansă ratată sau ca începutul unei adevărate renașteri politice.
https://evz.ro/aqua-regia-despre-aur-ul-fals-al-politicii-romanesti.html
