Se anunța o zi obișnuită de vară, o zi frumoasă de vacanță; mă aflam, ca de obicei în această perioadă, la mare, la Mamaia, cel mai plăcut și mai așteptat moment pentru un copil.
Nu voi putea uita niciodată plaja cu nisip fierbinte de la Mamaia, un nisip atât de plăcut la atingerea tălpilor, grămezile uriașe de nisip fin care mie mi se păreau înalte ca niște munți, pe care mă jucam împreună cu fratele meu și cu alți copii.
Acea zi de August avea însă să mi se întipărească definitiv în memoria mea de copil; aveam pe atunci aproape 7 ani, au trecut de atunci 56 de ani, dar nu voi uita acea zi niciodată, din cauza agitației care a cuprins deodată pe cei din jurul meu, pe părinții mei și pe cei apropiați, o agitație amestecată cu mândrie și teamă, care s-a imprimat definitiv în sufletul meu de copil.
Era 21 august 1968!
Decembrie, 2024. În România este în plină desfășurare procesul de alegere a Președintelui României. Întreaga Europă, întrega lume civilizată este cu ochii pe România, din cauza acuzațiilor care se vehiculează de fraudare a alegerilor, de amestecul unui stat străin în treburile interne ale țării noastre.
Ziua de 6 decembrie 2024 va rămâne în Istoria Poporului Român ca o zi a curajului, ca o zi în care Poporul Român, prin Instituțiile lui, a avut curajul să spună NU!
NU se poate merge mai departe, NU se poate ca Națiunea Română să fie condusă de cineva care nu merită nici pe departe acestă onoare!
Cei 9 judecători ai CCR au spus NU! și prin această decizie curajoasă, luată în unanimitate, ei au intrat în Istoria Poporului Român! Ei și nu altcineva, vreun candidat sau mai știu eu cine, au făcut Istorie!
Pentru că niciunul dintre cei 14 candidați la Președinția României nu merita nici măcar să se gândească la această onoare, darmite să mai fie trecut pe lista de candidați și să-și facă campanie electorală!
Niciunul dintre cei 14 candidați la Președinția României, fără excepție, nu se îndoia de faptul că nu este capabil să îndeplinească această funcție supremă și totuși ei au acceptat să candideze!
Niciunul dintre cei 14 candidați la Președinția României nu era demn de a ne reprezenta în fața lumii, de niciunul dintre cei 14 candidați la Președinția României, eu, Marius Niculescu, nu mă simțeam reprezentat!
Prin decizia sa curajoasă, Curtea Constituțională a României a mai dat o șansă Poporului Român, poate ultima, de a-și alege un Președinte dintre alți candidați, dintre cu totul alți candidați, care sunt sigur vor fi mai buni, mai demni de această supremă onoare.
CCR a luat o decizie istorică!
Pe 20 august 1968, 23 de divizii ale armatei sovietice au intrat în Cehoslovacia, sprijinite de o divizie maghiară, două est-germane, una bulgară şi două poloneze, pentru a pune capăt reformelor de liberalizare, puse în practică de guvernul Alexander Dubček – Primăvara de la Praga!
România s-a situat public contra intervenției armate și, în consecință, a refuzat să acorde sprijinul logistic necesar.
Pe 21 August 1968, după numai câteva ore de la invazia trupelor Tratatului de la Varşovia (cu excepţia armatelor română și albaneză) în Cehoslovacia, Nicolae Ceauşescu rosteşte un discurs fulminant în Piaţa Palatului; au asistat peste 100.000 de oameni, care l-au aplaudat sincer.
În discursul său, Nicolae Ceaușescu a declarat ca invazia Cehoslovaciei însemna o violare a legilor internaționale, cât şi o încălcare a principiilor de neintervenţie mutuală în afacerile interne, afirmând că autoapărarea colectivă împotriva agresiunii externe era singura misiune autorizată a Pactului de la Varşovia (așa cum este de fapt și alianța militară NATO, prin definiție, o alianță militară defensivă și nu ofensivă).
Condamnarea invaziei Cehoslovaciei l-a transformat pe Ceauşescu într-un erou; pentru prima dată în istoria Tratatului de la Varşovia, un fapt dictat de Moscova crea opoziţie deschisă din partea altui stat membru al alianţei!
Ziua de 21 August 1968 a fost o zi magnifică, ziua unui discurs istoric care a făcut să se umple de mândrie o țară întreagă! A fost o zi curajoasă din lunga istorie a Poporului Român!
Între Nicolae Ceușescu și CCR…
Între un discurs istoric și o decizie istorică…
Bravo, România!!!
PS România mai are o șansă. Poate ultima!
