25 octombrie 2025 – Ziua Armatei Române a fost marcată, anul acesta, printr-un moment care a surprins întreaga țară. Pentru prima dată în istorie, președintele UDMR, Kelemen Hunor, a depus o coroană de flori la Monumentul Ostașului Român din Carei, locul unde, în 25 octombrie 1944, s-a încheiat eliberarea Transilvaniei de Nord de sub ocupația horthystă, de sub regimul maghiar care a adus atâta durere și dezbinare, punând capăt astfel unei perioade de patru ani de ocupație și teroare, instaurată după Dictatul de la Viena din 1940.
Ceremonia, desfășurată în prezența militarilor, a veteranilor și a oficialităților locale, a fost marcată de un moment cu adevărat neașteptat: discursul lui Kelemen Hunor, liderul UDMR, care a elogiat Armata Română cu o sinceritate și o demnitate rar întâlnite în rândul clasei politice.
Discursul integral al lui Kelemen Hunor:
Doamnelor și domnilor,
Stimați reprezentanți ai Armatei Române,
Dragi români,
Ne-am adunat astăzi, aici, la Carei — locul unde s-a sfârșit pentru totdeauna umilința și a început demnitatea — ca să aducem un omagiu Armatei Române, care, prin jertfă și curaj, a eliberat această țară de sub ocupația horthystă, străină și nemiloasă. Ziua de 25 octombrie 1944 marchează eliberarea ultimului colț de pământ românesc – orașul Carei – și este ziua în care cinstim eroismul, jertfa și demnitatea soldaților care au apărat libertatea și independența României. Ostașii români au scris atunci o pagină de onoare care aparține tuturor cetățenilor acestei țări, indiferent de etnie, și au transformat ziua de 25 octombrie, de-a pururi, în Ziua Armatei Române.
Astăzi, în calitate de președinte al Uniunii Democrate Maghiare din România, îmi plec fruntea cu respect în fața soldaților români care au murit în tranșee pentru ca Ardealul să revină la patria mamă, care au luptat pentru libertate…
Da, ați auzit bine: libertate! Căci fără ei, nici eu, nici colegii mei din UDMR n-am fi avut onoarea de a trăi într-o țară liberă, europeană, în care putem vorbi limba noastră, putem cultiva tradițiile noastre, putem participa la guvernare și la viața democratică.
Armata Română nu a fost niciodată doar o instituție, ea a fost coloana vertebrală a acestei națiuni. Când alții au cedat, soldații români au mers înainte. Când alții au trădat, ostașii români au murit pe câmpul de luptă, cu drapelul tricolor strâns la piept. Când alții au tăcut, Armata Română a vorbit cu tunurile și baionetele — și vocea ei a spus un singur cuvânt: România!
Doamnelor și domnilor,
Astăzi, 25 octombrie 2025, România își cinstește Armata — o instituție care a apărat hotarele, demnitatea și însăși existența națiunii; o instituție care a eliberat Ardealul de Nord în 1944, în acea zi de toamnă însângerată în care soldatul român a înfipt drapelul tricolor pe culmile Munților Apuseni, acolo unde pământul mai ține minte încă sângele eroilor săi.
În numele UDMR, îmi revine onoarea să spun că respectăm această Armată nu doar pentru trecutul ei, ci și pentru prezentul și viitorul ei. Soldații români sunt cei care, prin misiunile lor internaționale, au dus numele țării peste hotare, au apărat pacea, au dovedit că spiritul din 1944 și 1945 nu s-a stins niciodată.
Și dacă astăzi, la Carei, bat clopotele, ele nu bat pentru despărțire, ci pentru unitate. Pentru că aici, în ultima palmă de pământ eliberată, s-a scris cu sânge adevărul suprem: că între români și maghiari nu mai este loc pentru ură, ci doar pentru respectul comun față de eroii care au murit pentru pace.
Să terminăm odată pentru totdeauna cu discursurile despre autonomie, limbă oficială paralelă, drepturi colective, manuale separate, universități separate — care sunt exact opusul ideii de Armată Națională, opusul a ceea ce înseamnă unitate, solidaritate, națiune.
Noi, maghiarii din România nu trebuie să spunem „suntem loiali României” doar când primim funcții, bani, ministere, ci trebuie să ne arătăm loialitatea față de țara în care trăim și atunci când aceasta își cinstește eroii — sau, mai bine zis, mai ales atunci când România își comemorează eroii!
Nu putem să fim prezenți în Guvernul României, dar să fim absenți din istoria ei! Atâta timp cât statul român ne permite, ne tolerează să participăm la guvernare chiar dacă UDMR nu este un partid politic, noi, maghiarii, trebuie să ne identificăm emoțional și simbolic cu sărbătorile fundamentale ale statului.
Dragi români și maghiari,
Cine tace de Ziua Armatei Române, de fapt, neagă sacrificiul celor care au făcut posibilă România de azi. Cine evită să spună „Glorie Armatei Române!” n-are dreptul să ocupe funcții în statul român. Loialitatea nu se exprimă în birouri, ci pe câmpul simbolurilor — acolo unde tăcerea este echivalentă cu trădarea. România nu are nevoie de partide care guvernează fără să iubească țara, are nevoie de oameni care, în fiecare an de 25 octombrie, se ridică în picioare și spun cu voce tare:
„Glorie Armatei Române! Glorie celor care au murit pentru acest pământ!”
De aceea, în calitate de președinte al UDMR, în numele formațiunii pe care o conduc, vă spun, din tot sufletul:
Trăiască Armata Română! Trăiască România liberă și demnă!
Și trăiască pacea pe care o datorăm celor care și-au dat viața pentru ca noi să putem vorbi astăzi, în libertate, pe acest pământ binecuvântat!
(în aplauzele asistenței, Kelemen Hunor își desface sacoul, scoate din buzunar un mic tricolor, pe care și-l înfășoară în jurul umerilor. Fanfara militară intonează Imnul României. Conducerea UDMR se ridică în picioare. Toți cântă, solemn, „Deșteaptă-te, române!”.)
După terminarea imnului, liderul UDMR se apropie de Monumentul Ostașului Român, depune o coroană de flori tricolore, își face semnul crucii și spune cu o voce gravă: Dumnezeu să-i odihnească pe eroii Armatei Române!
P.S. Prim-ministrul României, Ilie Bolojan, prezent și el la eveniment, în huiduielile nelalocul lor ale unei părți din mulțime, a depus o coroană de flori la mormântul demnității naționale.
Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
