Imagine 1

PREȘEDINTELE

Eu nu mint! Spun adevărul, oricât de dur ar fi acest adevăr!

Prin aceste cuvinte frumoase, George Simion, candidatul partidului AUR la alegerile prezidențiale din 18 mai 2025 își justifică, se mândrește chiar, cu afirmația făcută recent influencer-ului american, Jack Posobiec; președintele AUR afirmă în acest interviu că România – țara în care prin alegeri libere și corecte el a devenit deputat iar partidul său a intrat în Parlament – nu este o democrație și că din această cauză ea nu merită să facă parte din Programul Visa Waiver al SUA.

George Simion, președintele partidului AUR, mulțumește cu această ocazie SUA că nu au ridicat vizele pentru cetățenii români, așa cum au promis în data de 9 ianuarie 2025, când România a fost desemnată să facă parte oficial din Programul Visa Waiver (VWP)!

Citiți din nou: un candidat la președinția României, deputatul român George Simion, mulțumește unui stat străin, unei puteri străine, nu că ne-a ridicat, ci că nu ne-a ridicat vizele, îi mulțumește Administrației Donald Trump pentru că ne-a scos definitiv din acest program în data de 2 mai 2025, pentru că ne consideră în continuare cetățeni de mâna a doua, pentru că ne calcă în picioare demnitatea, pentru această batjocură diplomatică pe care el o transformă într-un motiv de recunoștință!

Mulțumim Homeland Security și Departamentului de Stat pentru că au transmis României un avertisment, un avertisment corect, că nu mai este o democrație și că nu mai poate fi parte din Programul Visa Waiver

Declarația lui George Simion, președintele AUR, reprezintă, fără niciun dubiu, cea mai ridicolă și mai dăunătoare poziție politică exprimată vreodată de vreun politician român, de vreun candidat la președinția României, din toate timpurile! Mai mult, după cum se vede, declarația nu este făcută în nume personal, ci în numele întregului partid AUR!

Când alți lideri politici, diplomați și cetățeni cer tratament egal și o deschidere reală din partea partenerilor strategici, candidatul la președinția României, liderul partidului AUR, George Simion, coborând nivelul discursului politic sub demnitatea unei colonii, în loc să pună presiune diplomatică în calitatea lui de deputat în Parlamentul României, în loc să ceară cu fermitate ridicarea vizelor ca pe un drept firesc al unui aliat loial și partener strategic, preferă să mulțumească președintelui american Donald Trump pentru lanțurile de la poartă, pentru această formă de discriminare mascată în parteneriat strategic, pentru această umilință colectivă și inutilă, pe care o flutură ca pe un steag de victorie!

E greu de înțeles care este logica acestei mulțumiri; într-o Europă a libertății de mișcare, într-un NATO în care România contribuie activ cu trupe și resurse, într-o lume în care aliații strategici își arată respectul prin reciprocitate, George Simion, președintele AUR, spune că noi, românii, merităm să stăm în continuare la cozi, merităm să plătim în continuare taxe și să trecem prin interviuri umilitoare pentru a călători în SUA!

România nu este un stat demn de Visa Waiver!

Această declarație a lui George Simion, liderul AUR și candidatul acestui partid la președinția României, nu e doar o gafă; e o radiografie perfectă a unui lider mărunt, incapabil să înțeleagă interesul național, dar foarte capabil să lingă clanța oricărui stăpân pe care-l confundă cu „aliatul strategic”.

Nu, George Simion, tu nu ești un politician demn de a fi președintele României!

România merită mai mult. Românii merită mai mult. România are nevoie de un conducător care să rupă lanțurile, nu să le sărute,  care să ridice capul, nu să-l plece, care să ceară respect, nu favoruri, care să înțeleagă că demnitatea națională nu e o marfă negociabilă și că drepturile cetățenilor nu sunt un cadou, ci o obligație morală și politică a partenerilor.

Cum să-ți imaginezi că un lider politic al unui partid care pretinde că luptă pentru suveranitate și demnitate națională, își exprimă satisfacția pentru faptul că românii trebuie să cerșească în continuare vize de călătorie unui partener strategic, America, ai cărei cetățeni pot intra pe teritoriul României  însă, fără nicio restricție? Ce conducător normal ar transforma umilința unui popor în capital politic?

Dar, pentru asta, George Simion merită exact ce a cerut: să rămână la ușă. Doar că ușa aceea e istoria. Și oricât ar bate, oricât ar încerca să intre, va rămâne pe dinafară, împins în anonimat de propria-i mediocritate.

Mulțumim Homeland Security și Departamentului de Stat pentru că au transmis României un avertisment, un avertisment corect, că nu mai este o democrație și că nu mai poate fi parte din Programul Visa Waiver!

Nu, George Simion! Noi îți mulțumim ție că, cu numai nouă zile înainte de a merge la vot, ne-ai arătat cine nu trebuie să fie președintele României!

Eu nu mint! Spun adevărul, oricât de dur ar fi acest adevăr.

Sinceritatea lui Simion – când spune că România nu e o democrație și că el nu poate să mintă – e genul de trăsătură care poate să stârnească aplauze între prieteni, respect în familie sau, cine știe, o clipă de admirație de la Ilinca, în dormitor. Dar într-o funcție de conducere, mai ales cea de președinte, sinceritatea crudă nu e o virtute, e o vulnerabilitate. Statul nu se conduce cu accese de onestitate emoțională, cu confesiuni brutale, ci cu viziune, echilibru și inteligență politică. România nu are nevoie de un om sincer până la inconștiență, ci de unul capabil să înțeleagă că adevărul spus prost, poate face mai mult rău decât o minciună calculată.

Un președinte care nu poate minți e ca un chirurg care nu suportă sângele. Drăguț, dar inutil. Într-o lume în care diplomația cere nu doar adevăruri, ci și tăceri bine plasate, ambiguități calculate și uneori chiar minciuni strategice, sinceritatea brută e un lux periculos. România nu are nevoie de un băiat cuminte, ci de un conducător; nu de confesiuni jenante la microfon, ci de decizii grele asumate în liniște.

Un președinte care „nu poate să mintă” e, de fapt, un politician care nu știe să conducă. România nu-și permite la Cotroceni un copil sincer într-o cameră plină de lupi.

Președintele unei țări nu trebuie să aibă alt obiectiv în fața ochilor decât interesul național, nu trebuie să se supună decât sfântului egoism al națiunii sale, iar pentru asta trebuie să calce în picioare tot ce stă între el și binele țării pe care o conduce, trebuie să fie capabil de orice: să mintă, să negocieze, să manipuleze, să forțeze dacă e nevoie! Trebuie să le ceară străinilor totul, nu trebuie să le lase nimic din ceea ce ar fi necesar poporului său!

În cazul vizelor pentru SUA, un naționalist adevărat, candidat la președinția României i-ar fi spus partenerului american:„Suntem pregătiți, ne respectăm toate obligațiile NATO, contribuim cu trupe, cu resurse, cu sânge, și încă țineți românii la poartă? Ridicați vizele, acum, altfel nu mai sunteți un partener, ci un profitor.”

Naționalismul, în cazul unei țări precum România, nu este o opțiune, este un instinct de supraviețuire!

Dragă George Simion, președinte al partidului Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), sinceritatea ta, incapacitatea ta de a minți ar fi lăudabilă, dacă ai fi un cetățean obișnuit;

Dar tu nu ești un cetățean obișnuit; ești președintele României! 

Așa crezi tu…

Lasă-mi un comentariu! 🙂

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Scroll to Top