Deși actuala Constituție a României, adoptată în 1991 și revizuită în 2003, nu pedepsește în mod direct pe cei care afectează imaginea țării, în Capitolul II referitor la Drepturile și libertățile fundamentale, la articolul 30, alin. (7) se precizează, fără echivoc, că „sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii”.
Cu toate acestea, mulțumită politicienilor români care au dat dovadă de un sentiment patriotic, o inteligență și o coloană vertebrală fără cusur, infracțiunea de „defăimare a țării și a națiunii” a fost scoasă de sub incidența legii penale în anul 2006, prin abrogarea sa din Codul Penal, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 278/2006 pentru modificarea și completarea Codului Penal al României. Această faptă fusese introdusă în legislația română în 1996 și a existat timp de 10 ani, dar nu a fost preluată și în noul Cod Penal, intrat în vigoare ulterior.
Motivul pentru care bravii politicieni români, oameni de mare caracter, au făcut acest lucru, neimpus de nimeni, bineînțeles, a fost procesul de adaptare a legislației românești la standardele europene, care nu prevăd incriminarea penală a unor astfel de fapte; standarde europene care vin de la Bruxelles, adică de la aceea instituție condusă de trei femei, toate blonde și foarte inteligente, un loc unde progresismul, neomarxismul și disprețul vecin cu ura împotriva a tot ceea ce constituie fundamentul creștin al civilizației occidentale, începând cu familia și terminând cu caracterul național al statelor europene, sunt la ele acasă.
Aceste femei sunt:
- Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene;
- Roberta Metsola, președinta Parlamentului European;
- Kaja Kallas, Înalt Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate și apărare comună a Uniunii Europene.
În data de 23 septembrie 2025, în fața Adunării Generale a ONU, la 80 de ani de la înființarea forului mondial, într-un discurs de aproape o oră, primul de la preluarea celui de-al doilea mandat, Donald Trump a declanșat un atac fără precedent la adresa organizației, pe care a acuzat-o că nu face decât să trimită scrisori pline de vorbe goale; printre numeroasele subiecte abordate de președintele american, pe lângă imigrația ilegală masivă din Europa, războaiele de pe diferite continente și încălzirea globală ca farsă monumentală, a fost și situația creștinismului, despre care Trump a afirmat că este cea mai persecutată religie de pe planetă.
Acest lucru, care nu mai era demult un secret, nu a fost spus însă niciodată cu atâta sinceritate, cu atâta convingere de cel mai puternic om al planetei, în fața unei săli arhipline în care erau prezenți reprezentanți ai întregii umanități, inclusiv ai sexului frumos din România, prin ministrul de Externe, Oana Țoiu.
Gloria in Excelsis Deo
Creștinismul este religia iubirii, a milei, toleranței și iertării; a iertării celor care ne greșesc nouă înșine și pe care noi nu putem să-i judecăm, deoarece noi nu mai existăm ca „noi”, ci aparținem lui Dumnezeu și atunci trebuie să fim indiferenți față de răul care ni se face deoarece nu-l simțim, nu trebuie să-l simțim – nimeni nu ne dă dreptul să fim judecători în propria noastră cauză.
Religia creștină ne învață să iertăm astfel de greșeli, iar învățăturile ei sunt sprijin și mângâiere în clipele de zbucium pentru miliarde de cetățeni ai planetei albastre.
Creștinismul se adresează însă exclusiv oamenilor, nu și celor care ucid, care violează, abuzează și exploatează copii, care fură în mod repetat, tâlhăresc, fac trafic de droguri, înșeală sau amenință, deoarece aceștia nu mai sunt de fapt oameni, ci neoameni; aceștia nesocotesc legea în mod grav și față de ei religia creștină nu mai are nicio putere, pentru că iertarea păcatelor făcute împotriva legii nu mai stă în puterea noastră, ci în mâna lui Dumnezeu – singur, Dumnezeu poate să ierte. Iar Dumnezeu îi va pedepsi pe aceștia, așa cum Isus Cristos i-a izgonit cu biciul pe zarafii și negustorii din Templu, care făceau din Casa Domnului o peșteră de tâlhari ce speculau buna credință a închinătorilor, fiind un fel de căpușe pe trupul Templului.
Cei 47 de Ronini
Povestea celor patruzeci și șapte de ronini reprezintă cel mai celebru caz din istorie care implică codul de onoare al samurailor, exemplul suprem de Bushido, subliniind loialitatea necondiționată și sacrificiul pentru binele comun; cunoscută și sub numele de vendeta Akō, sau incidentul Genroku Akō, acțiunea se întâmplă în anul 1701, când daimyo (stăpânul) Asano Naganori a fost forțat să comită seppuku pentru atacarea unui oficial judecătoresc corupt, pe nume Kira Yoshinaka; pierzându-și stăpânul și astfel, statutul, cei 47 de samurai au devenit ronini (samurai fără stăpân).
După aproape doi ani de umilință, așteptare și planificare, roninii, care juraseră să răzbune moartea stăpânului lor, într-o dimineaţă geroasă de la sfârşitul lui ianuarie 1703 au pătruns în locuinţa lui Kira, omorându-l pe acesta şi câţiva samurai din garda sa, care l-au apărat vitejeşte. Ei i-au tăiat capul judecătorului și l-au dus într-o găleată până la mormântul stăpânului lor, înainte de a se preda shogunului; shogunul a decis să le ofere o moarte onorabilă prin seppuku, salvând astfel viața și onoarea familiilor lor, astfel că 46 din cei 47 de ronini se sinucid în aceeași zi.
De mai bine de 300 de ani, povestea celor 47 de ronini, „legenda națională” a Japoniei, a fost un pilon al culturii japoneze, întruchipând esența codurilor și valorilor samurailor. Această poveste de onoare, loialitate, perseverență și curaj a traversat secolele, devenind un simbol al sacrificiului suprem și al devotamentului fără margini față de datoria personală și colectivă, un exemplu pe care toți oamenii ar trebui să-l urmeze în viața de zi cu zi.
Operațiunea „Samurai”
România și-a construit un stat mult prea scump pentru posibilitățile națiunii pe care o deservește, aceasta fiind doar una dintre cauzele pentru care țara noastră se găsește în prezent într-o zonă de risc maxim din punct de vedere al finanțării, într-un mediu economic extrem de volatil; în primele șapte luni ale anului 2025, românii au plătit credite de 6,4 miliarde de euro și dobânzi (doar dobânzi) la creditele făcute în ultimii ani de 11 miliarde de euro!
Planul guvernului Bolojan este să mute povara datoriei publice pe următorii ani, în condițiile în care în acest an am avea un volum uriaș de plată, imposibil de asigurat; pentru aceasta, se urmărește înlocuirea parțială a unor titluri denominate în euro, în valoare de 4,25 miliarde de euro și cu scadență anul viitor, prin emisiuni pe maturități mai lungi, iar lansarea de obligațiuni “samurai” (așa cum sunt numite de economiști) în yeni urmărește consolidarea accesului la investitori din Japonia.
Imaginea României în momentul de față atârnă doar de un fir de ață; economia frânează, creșterea economică fiind aproape de zero, percepția investitorilor este extrem de rezervată, încasările din taxe și impozite sunt sub așteptări, capacitatea de a plăti creditele uriașe contractate în ultimii ani este pusă sub semnul întrebării, iar dinamica reformelor suferă.
Cei 47 de Neoameni
În luna septembrie 2025, Ministrul de Interne al Marii Britanii, pakistaneza Shabana Mahmood a decis expulzarea din Marea Britanie a 47 de români (cetățeni români), care, inițial au intrat legal în Marea Britanie, dar apoi au comis mai multe infracțiuni cu violență, acesta fiind modul prin care și-au arătat recunoștiința față de țara care i-a primit cu atâta căldură pe teritoriul ei: crime, violuri, tâlhării, trafic de droguri și de copii, amenințări și furturi, fiind condamnați la închisoare pentru aceste lucruri.
Cei 47 de români (cetățeni), 41 de bărbați și șase femei au fost transportați în România pe calea aerului, în vederea executării sentinței; la bordul avionului, celor expulzați li s-au înmânat carduri cu până la 2.000 de lire sterline, după ce au fost de acord să-și ispășească pedeapsa în țara de origine.
Deși acest zbor i-a costat pe contribuabilii britanici sute de mii de lire sterline, ministrul britanic a declarat că „O expulzare voluntară este, de fapt, mai ieftină pentru contribuabilul britanic. De mult timp oferim pachete financiare ca stimulent ca acești indivizi să renunțe la tentativele de a rămâne în țara noastră și să plece”.
Cu această ocazie nefericită (pentru țara noastră), pentru a avea o imagine cât mai completă a ceea ce înseamnă astăzi România pentru străini, televiziunea ITV News a primit – în premieră – accesul de a filma un zbor de expulzare din Regatul Unit pentru infractori străini.
Imaginea României
Din păcate, legea cetățeniei române nu prevede situația prin care celor care aduc atingere imaginii țării noastre în lume să li se retragă cetățenia română, dacă nu mai au și o altă cetățenie, caz în care ar deveni apatrizi.
Politicienii români au avut mare grijă ca, în timp ce introduceau alte spețe sub incidența legii penale, cei care distrug imaginea României construită cu atâta trudă și grijă de oamenii cinstiți, să poată scăpa complet nepedepsiți; nici măcar o lege prin care să se dubleze pedepsele pentru cei care comit fărădelegi în alte state și își ispășesc pedeapsa cu închisoarea la noi în țară, pentru afectarea gravă a imaginii și prestigiului național al României, atât cât a mai rămas din el.
Dacă cei 47 de samurai, deveniți ronini și-au folosit pumnalele tanto pentru a-și tăia stomacul – seppuku însemnând tăierea stomacului – cei 47 de ticăloși români (cetățeni) și-au folosit abilitățile pentru a tăia firul de ață de care mai atârna până acum imaginea României.
Prin această acțiune de dezonoare a celor patruzeci și șapte de neoameni, imaginea României s-a prăbușit, dar nu la pământ…nu, ea era acolo, ci s-a prăbușit în pământ, adânc în pământ, adică acolo de unde nu se va mai putea ridica vreodată, în timpul vieții noastre.
Statul Român, condus în prezent de Ilie Bolojan, are datoria prin lege și prin Constituția României să protejeze imaginea țării noastre în lume; așteptăm măsurile, care să fie pe măsura severității prim-ministrului guvernului pe care l-am ales prin vot democratic universal, secret și liber exprimat.
Între națiunea română și civilizația japoneză există diferențe imense, nu numai culturale, dar niciuna dintre aceastea nu reflectă mai bine nivelul de dezvoltare al comunităților respective, decât diferența dintre cei 47 de ronini japonezi și cei 47 de cetățeni români, repatriați recent din Marea Britanie.
