Timp de decenii, începând de exact acum un secol, când a avut loc primul meci de fotbal dintre România și Bulgaria (1925), istoricul întâlnirilor cu slavii de la sud de Dunăre a reflectat un avantaj clar al echipei noastre naționale, cea mai categorică victorie fiind obținută în 4 iunie 1933, când i-am învins pe bulgari cu 7-0, în cadrul Cupei Balcanice.
Timp de decenii, românii au privit Bulgaria de sus; le spuneam ironic „căruța balcanică”, „copilul lent” al Uniunii Europene, făceam glume ieftine despre economia lor, despre limba și alfabetul lor chirilic, despre litoralul lor prăfuit, ne mândream că aveam autostrăzi mai multe, PIB mai mare, vedete internaționale și o imagine mai occidentală; ne credeam mai europeni, mai deștepți și mai rapizi, iar pe bulgari îi numeam disprețuitor „castraveți”, sau „bulgăroi cu cefe groase”, exploatând un aer de bădărănie, în contrast cu „latinii cultivați” de la nord de Dunăre.
Treptat, meciurile de fotbal dintre cele două națiuni vecine și „prietene” au devenit din ce în ce mai echilibrate, până când, la Campionatul European de Fotbal din 1996 desfășurat în Anglia, Bulgaria ne-a învins cu 1-0 (Hristo Stoicikov, minutul 3) și ne-a eliminat de la turneul final; am plecat acasă încă din faza grupelor, de pe ultimul loc al grupei B, având 0 (zero) puncte.
Și pentru că niciun sport nu reflectă mai bine o națiune decât fotbalul, în prezent Bulgaria, țara pe care o depășeam înainte la toate capitolele, în economie, în turism, în orice competiție sportivă regională, ne învinge astăzi, în 2025, la un capitol infinit mai important: aderarea la zona euro!
S-a produs rotativa, de data asta la un nivel superior fotbalului!
România rămâne astfel din nou ultima, la marginea Europei, cu șapca în mână și cu promisiuni expirate, România rămâne din nou pe dinafară, cu o economie instabilă, un deficit istoric și o clasă politică ridicol de incompetentă.
Cine și-ar fi imaginat acum 20 de ani că vom ajunge să fim lăsați în urmă de… Bulgaria?
Aderarea Bulgariei la moneda euro începând cu 1 ianuarie 2026 nu este doar o umilință istorică, este o răsturnare de statut, o lovitură directă în mândria noastră națională, iar această înfrângere rușinoasă are un singur nume: binomul politic PSD-PNL, o coaliție a imposturii și iresponsabilității, care a distrus orice șansă reală a României de a fi o voce respectată în Europa.
Nu este o întâmplare, nu este o nedreptate, nu este o conspirație, este doar o consecință directă a guvernării PSD și PNL – două partide care s-au rotit la putere ca într-un dans al eșecului și al sabotajului național.
În loc să reformeze fiscalitatea, au mărit pensiile speciale, în loc să reducă deficitul, au crescut aparatul bugetar, în loc să urmărească convergența cu zona euro, au urmărit doar sondajele, lăsând în urmă un stat sărăcit, decredibilizat, fără nicio direcție strategică.
Am avut scandaluri de corupție, guverne efemere, miniștri analfabeți funcțional și o goană permanentă după voturi, cu pomeni, sinecuri și bugete dezechilibrate; în loc să fim o țară pregătită să adopte moneda euro, am ajuns o țară în care miniștrii nu știu nici măcar ce înseamnă disciplina bugetară.
În timp ce bulgarii lucrau metodic, serios, tăcut, la îndeplinirea criteriilor de aderare – inflație, deficit, sustenabilitate fiscală – guvernele noastre jonglau cu promisiuni goale și cu bugete fictive, în timp ce Bulgaria bifa metodic reformele cerute de UE, România era ocupată cu „rotativa guvernamentală”; ministere plimbate de la un partid la altul ca niște prăjituri mucegăite, miniștri schimbați înainte să înțeleagă ce au de făcut, guvernări de carton făcute pentru sinecuri, nu pentru țară.
În loc să pregătească economia pentru zona euro, PSD și PNL au prăbușit finanțele publice prin pomeni electorale și salarii speciale, în loc de reforme, am avut circ, în loc de strategie, am avut rotativa incompetenței, o rotativă guvernamentală care nu a servit interesului public, ci doar unui ritual politic epuizat de sens.
Totul a fost sacrificat pe altarul populismului: deficitul, moneda, încrederea partenerilor externi, prestigiul național, nu ne-a mai rămas decât mândria falsă și discursurile sforăitoare. Ne băteam cu pumnul în piept că suntem motorul Europei de Est, iar acum stăm pe avarii, în timp ce bulgarii – da, bulgarii! – intră în cercul puterii monetare europene.
România a fost abandonată chiar de liderii săi; nu Comisia Europeană ne-a respins, ci propriile noastre guverne ne-au scos de pe listă.
PSD și PNL au transformat ideea aderării la euro într-un slogan fără conținut, într-o farsă electorală, o minciună repetată obsesiv, mecanic, la fiecare ciclu electoral, doar pentru ca apoi să fie uitată între crize și scandaluri.
În realitate, niciun lider din aceste partide nu a avut voința reală de a duce România în zona euro, pentru că asta ar fi însemnat muncă serioasă, disciplină, responsabilitate; or, toate astea lipsesc cu desăvârșire din ADN-ul acestor formațiuni, care nici nu mai trebuie considerate partide politice, ci doar obstacole în calea modernizării României!
PSD și PNL au distrus orice urmă de credibilitate externă. Prin populism și inconsecvență, au făcut din România o țară „cu probleme”, o excepție nedorită în planurile de extindere a zonei euro; în timp ce oficialii europeni vorbeau despre convergență reală, politicienii noștri se luptau pentru controlul licitațiilor, funcțiilor și resurselor.
PSD și PNL sunt partide care s-au transformat în mafii de stat, PSD și PNL reprezintă clasa politică care ne-a furat viitorul; aderarea la euro a fost sabotată sistematic, nu de la Bruxelles, nu de condiții externe, ci de hoția internă, de lenea instituționalizată, de mediocritatea agresivă a celor puși să conducă România. Țara aceasta ar fi putut fi acolo, alături de celelalte state responsabile, dar fost trasă în jos, cu bună știință, de cei care confundă guvernarea cu jaful organizat.
Astăzi, nu mai e o întrebare „când” intrăm în zona euro, ci dacă mai intrăm vreodată! Bulgaria ne-a întrecut, Croația a aderat la zona euro la 1 ianuarie 2023, devenind al 20-lea stat membru al eurozonei, chiar și Ungaria, cu toate derapajele sale politice, e mai aproape de criteriile tehnice decât România.
Iar noi? Noi avem miniștri care nu știu să explice ce e inflația, parlamentari care cred că UE înseamnă doar fonduri gratuite și lideri care se ceartă pe comisiile parlamentare ca niște găști de cartier.
PSD și PNL nu sunt doar partide slabe, sunt partide toxice, care au blocat modernizarea României, care au vândut promisiuni și au livrat doar haos, sunt o rușine națională care trebuie sancționată la vot și în istorie.
Dar până atunci, vom continua să trăim această umilință: să ne uităm cum Bulgaria avansează și își numără euroii, iar noi ne numărăm scuzele, cu gura căscată și leul în buzunar, înghițiți de mlaștina mediocrității.
Presa noastră, care ar fi trebuit să zgâlțâie instituțiile statului și să țină ochii pe decidenți, era prea ocupată cu moda rochiilor de la o gală obscură, certurile dintre vedete de carton și perlele gramaticale ale influencerilor, ca să observe că în timp ce România se învârte în propria neputință, Bulgaria trece pe lângă noi cu zâmbetul pe buze.
În loc să fim scandalizați că am rămas în coada Europei, ne scăldăm în știri fără miez. Ne uităm fascinați la un talk-show steril în care aceiași politicieni își repetă replicile din 2009 și ignorăm mișcările strategice ale țărilor din jur. Presa s-a transformat, cu prea puține excepții, într-un bâlci de cuvinte goale și imagini frumos editate, în timp ce realitatea românească e tot mai puțin telegenică.
Bulgaria, disprețuită cândva, a devenit astăzi un exemplu de coerență fiscală și seriozitate administrativă; România, în schimb, e o țară cu „potențial” etern, dar fără progres real. Această inversare de statut nu este întâmplătoare; este rezultatul a ani întregi de neglijență, corupție și lipsă de viziune, cultivate de partide care nu mai reprezintă poporul, ci doar propriile lor rețele de interese.
Integrarea Bulgariei în zona euro reprezintă o lovitură grea, nu doar economică, ci mai ales de prestigiu național, o imensă umilință simbolică, profundă pentru România, care ar fi fost de neimaginat în urmă cu zece ani.
Singurii vinovați de acest lucru sunt cele două partide politice, PSD și PNL, adevărați artizani ai mediocrității ridicate la rang de guvernare.
Astăzi, România este nu doar în afara zonei euro, ci este în afara respectului și până când nu vom avea curajul să cerem socoteală celor care ne-au dus aici – liderii PSD și PNL, mereu aceiași, mereu iresponsabili – vom continua să fim martorii propriei noastre marginalizări, martorii rotativei PSD-PNL, rotativa rușinii naționale!
Rotativa malignă!
