Carlsberg, probably the best beer in the world! reprezintă unul dintre primele 10 sloganuri publicitare din toate timpurile!
Carlsberg este o companie care produce bere din Copenhaga, fondată în anul 1847 de J. C. Jacobsen; numele provine de la fiul său, Carl și de la dealul pe care a fost construită fabrica de bere (berg – deal). Berea Tuborg este fabricată și ea tot de compania daneză.
Adrian Năstase, probably ultimul prim-ministru cu adevărat intelectual al României, jurist strălucit, om de cultură și diplomat rafinat, a condus guvernul cu o viziune rar întâlnită – de la stabilitate macroeconomică la integrarea europeană, de la infrastructură la imaginea externă a țării; în timpul mandatului său (2000–2004), România a avut o creștere economică constantă și a făcut pași decisivi spre NATO și UE.
Năstase n-a fost un premier „simpatic”, dar a fost eficient, cultivat și autoritar când a fost nevoie; prestigiul la care a înălțat România în perioada în care a fost prim-ministru, nu are egal în istoria postdecembristă a țării noastre.
Pentru unii, Adrian Năstase a fost un politician, pentru alții, un simbol; pentru istorie, el va rămâne un reper important.
În viața unui bărbat adevărat nu încap prea multe „bijuterii”; el nu se împodobește, nu se costumează, ci poartă discret, esențial, simbolic două accesorii – și doar două – ceasul și cravata; acestea trebuie să-l însoțească mereu. Restul sunt detalii.
Ceasul, ales cu grijă, spune tot ce trebuie spus despre un bărbat: sobrietate, eficiență, caracter; ceasul îi arată acestuia ritmul, îi impune disciplina, îi amintește în tăcere că timpul nu iartă. Purtarea unui ceas are azi mai mult ca oricând o valoare intangibilă; nu porți un ceas pentru că ai uitat cât e ora – îl porți pentru că te respecți, pentru că îl respecți pe cel cu care te întâlnești, pentru că vrei să știi dacă ai fost punctual… sau ai întârziat o viață întreagă.
Orice bărbat care poartă un ceas la mână va lăsa o impresie extraordinară oamenilor pe care îi întâlnește; prin urmare, ceasul este elementul care îl ajută pe un bărbat să transmită un mesaj pozitiv celor din jur, și nu oricum, ci fără să scoată un singur cuvânt.
Ceasul este este bijuteria care finisează stilul și aspectul unui bărbat.
Cravata, celălalt accesoriu, este însă mult mai mult – cravata este declarația lui, este singurul stindard acceptabil într-o lume care a uitat de verticalitate.
Croația sărbătorește în fiecare an, la 18 octombrie, Ziua Cravatei, instituită oficial de Parlament în anul 2008; astfel înțelege micuța țară slavă de religie catolică să onoreze contribuția istorică a croaților la cultura vestimentară europeană, prin introducerea cravatei, devenită între timp simbol internațional al eleganței masculine. Evenimentul este marcat de ceremonii, parade, expoziții și activități educaționale; se organizează demonstrații cu noduri de cravată, concursuri tematice sau proiecții artistice cu cravata ca element central.
La Zagreb, în fața clădirilor oficiale, se leagă simbolic cravate uriașe ca semn al tradiției croate și al răspândirii mondiale a acestui simbol.
Croația promovează astfel ideea că „cravata este un dar croat oferit lumii” – iar 18 octombrie devine, astfel, o zi a identității naționale, dar și a eleganței universale.
Cuvântul „cravată” are o etimologie fascinantă, care pornește din istorie, trece prin războaie și ajunge la curtea regală a Franței. În timpul războiului de 30 de ani (1618–1648), soldații croați din armata regală franceză purtau la gât o eșarfă colorată, legată într-un nod specific; era atât un semn distinctiv, cât și un element decorativ. Stilul lor i-a încântat atât de mult pe francezi, încât aceștia au adoptat și au transformat „moda croată” într-un simbol de eleganță.
Astfel, din „à la croate” (în stil croat), francezii au spus „cravate”, iar cuvântul s-a răspândit în toate limbile europene. Așadar, cravata poartă în nume un popor de soldați și în formă – un simbol de noblețe și disciplină, un simplu accesoriu devenit emblemă istorică.
Cravata nu este o simplă fâșie de stofă; este o linie verticală trasată pe piept, ca o aducere aminte că bărbatul trebuie să stea drept în fața vieții, a morții, a oglinzii, să-i amintească acestuia că are o coloană vertebrală și că nu trebuie să-și plece capul decât în fața valorilor.
Cravata este prima sabie pe care o ridică un tânăr care vrea să devină bărbat; nu e ascuțită, dar taie prin indolență, nu face zgomot, dar se face remarcată, nu cere respect, dar îl impune.
Cravata nu este e o modă, este o atitudine, un nod invizibil al onoarei.
Un bărbat adevărat nu are nevoie să spună cine este; îi ajunge cravata. Restul lumii va înțelege.
Un bărbat. Un ceas. O cravată. Restul sunt detalii.
În perioada Adrian Năstase, România a reînvățat să-și poarte cravata în fața lumii; colegii lui de partid își amintesc și acum, cum, pe vremea când el era premier sau președinte al Camerei Deputaților, nu doar la ședințele guvernului, nu doar la sedințele extraordinare ale plenului Parlamentului, dar chiar și la obișnuitele întruniri ale grupurilor parlamentare PSD, cine venea fără cravată era trimis imediat acasă; la fel, cine venea nebărbierit, sau cu o barbă neîngrijită.
Dacă Adrian Năstase ar fi fost prim-ministrul en titre, în locul lui Ilie Bolojan, la şedinţa extraordinară a plenului Parlamentului din data de luni, 7 iulie, ședință în care, după intonarea imnului de stat al României, guvernul și-a asumat răspunderea pentru primul pachet fiscal, cel puțin un ministru era trimis acasă; definitiv! Probably!
PS Între puterea executivă guvernamentală, care vine la evenimente oficiale importante fără cravată și fără costum de culoare închisă – așa cum cere protocolul – și opoziția din primul rând al Parlamentului, care cască în mod repetat fără a duce mâna la gură, un gest de prost-gust, lipsit de maniere, care denotă lipsă de politețe și dispreț față de cei din jur, alegerea este grea! Foarte grea!
